În acelaşi timp, Comisia Europeană a propus, prin comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, un program european pentru introducerea mierii în şcoli, în condiţiile în care România are o astfel de iniţiativă, pe plan naţional, încă din anul 2006, dar care nu s-a aplicat niciodată.
‘Am făcut săptămâna trecută două propuneri în Parlamentului European, care probabil vor fi însuşite şi vor fi promovate ca şi iniţiative. Una se referă la formarea unui grup de lucru la nivelul UE, ca organ consultativ când se iau deciziile în Parlament pentru rezolvarea problemelor concrete ale apiculturii, pentru că nu se cunoaşte realitatea din domeniu. Se vorbeşte foarte mult paralel cu realitatea. Cea de-a doua propunere vizează introducerea unui nou sistem legislativ pentru comercializarea albinelor prin spaţiul Uniunii Europene’, a explicat Adrian Siceanu.
Acesta consideră că, în momentul actual, legea susţine comerţul liber cu animale, inclusiv în cazul albinelor, deşi nu poate genera controlul asupra împerecherilor în zbor şi în acest fel au fost distruse multe generaţii de albine din Europa. De altfel, acesta este şi una dintre cauzele pierderilor masive de albine.
‘Au acceptat acest lucru pentru că recunosc şi ei că şi-au distrus fondul genetic prin acest sistem. Trebuie măsuri asemănătoare celor sanitar-veterinare cu material genetic, măsuri restrictive în comerţul cu albine. Practic, fiecare ţară să îşi poate stabili politica de protecţie a populaţiei locale de albine şi a biodiversităţii. Legea actuală în UE contravine chiar principiilor Uniunii de conservare a biodiversităţii. Din această cauză, România a devenit o piaţă a speculanţilor şi a grupurilor de interese, care prostesc apicultorii să cumpere nişte hibrizi inter-rasiali sau alte rase de albine care în timp distrug albinele locale şi îi fac dependenţi pe apicultori de nişte corcituri, ce nu mai răspund la selecţie. Cred că este o crimă să nu avem o legislaţie care să protejeze acest fond genetic naţional’, a menţionat directorul ştiinţific al ICDA.
De asemenea, Siceanu a apreciat propunerea comisarului Dacian Cioloş privind introducerea mierii în şcoli ca o iniţiativă la nivelul Uniunii Europene, o propunere făcută în urmă cu ceva ani de România, dar care nu s-a aplicat.
‘Cred că ar fi soluţia cea mai bună pentru educaţie şi pentru creşterea consumului de miere în toate ţările UE, dar care ar genera şi dezvoltarea sectorului apicol şi a apiculturii. Cred că iniţiativa va fi susţinută în primul rând de ţările care au un consum ridicat de miere şi au şi putere de decizie, cum este Germania sau Franţa. Vom susţine şi noi introducerea acestei măsuri’, a spus Adrian Siceanu.
Potrivit sursei citate, forurile europene au apreciat sistemul de organizare a apiculturii din România, fiind considerat unic în Europa.
‘Am prezentat o serie de aspecte de organizare a apiculturii din România, a Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), a Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultura (ICDA), care din punct de vedere organizatoric şi structural sunt unice în Uniunea Europeană pentru că sunt private şi sunt ale apicultorilor. Acest model nu mai există în UE. Sistemul integrat românesc cuprinde o asociaţie care are funcţie specifică profesională, dar şi funcţie economică asemănătoare cooperativelor de producţie, iar ICDA este un institut ancorat în nevoile apicultorilor. Există laboratoare pe toate problemele apicultorilor cu rezultate practice în dezvoltarea apiculturii româneşti’, a explicat directorul ICDA.
Institutul deţine şi o bibliotecă cu 15.000 de volume şi publicaţii din domeniul apicol, unică în Europa, unele volume având o vechime de peste 120 de ani.
România, faţă de ţările vest-europene, nu s-a confruntat în ultimii cu pierderi masive de familii de albine, care s-au datorat nu numai bolilor specifice albinelor ci şi folosirii intensive în agricultură a tratamentelor cu pesticide din gama neonicotinoidelor, care afectează sistemul de orientarea albinelor. O altă cauză a pierderilor masive de albine din vestul Europei sunt culturile monoflorale, faţă de România care are biodiversitate florală foarte bogată şi mare, cu un mediu sănătos.
‘Cred că o suprafaţă de 5% în Europa, lăsată să se dezvolte flora spontană, care este de fapt sursa de hrană pentru albine şi pentru alte pentru insectele polenizatoare, este mult prea puţin pentru apicultura europeană. UE ar avea nevoie cu două treimi mai multe albine decât are la momentul actual pentru a asigura o polenizare saturată a culturilor agricole’, a mai spus Siceanu.
Rata mortalităţii albinelor din cauza pesticidelor se situează la nivel mondial între 20% şi 40%. Moartea în masă a albinelor în SUA şi în Europa provoacă o îngrijorare gravă şi printre apicultorii locali pentru că în ultimii ani numărul albinelor nectarifere în SUA a scăzut cu 80%. Pesticidele de tipul neonicotinoidelor sunt de 7 ori mai puternice decât vechiul DTT.
Producţia mondială de miere este cuprinsă între 1,5 milioane de tone şi două milioane de tone, în funcţie de an, 70% din total fiind miere polifloră, iar 30% miere monofloră. Jumătate din această cantitate este produsă doar de şase ţări: 16% este produsă de China, 12% de Argentina, 7% de SUA, 6% de Ucraina, 5% de Turcia şi 4% de Mexic’.
România produce în medie 20.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa şi de ţine 1,45 milioane de familii de albine. Românii consumă în medie 450 – 500 de grame de miere pe an pe locuitor, dar, comparativ cu două kilograme în Germania sau 1,5 kilograme în Olanda şi Belgia, ei se situează încă în coada clasamentului european.